Clasa: a X-a
Disciplina: Psihologie
Subiectul lecției: Gândirea
Timp de lucru: 50 minute
Oo1: Definirea gandirii pe baza informatiilor asimilate in lectia anterioara
Oo2:Sa ilustreze formele gandirii
Oo3: Elevii sa fie capabili sa faca distinctia intre principalele modalitati de rezolvare a problemelor
Oo4:Sa explice modul in care gandirea interactioneaza cu celelalte procese psihice
Metode didactice
1. Conversatia (15 min)
- Salutul. Verificarea prezentei.
- Se verifica cunostintele asimilate la lectia anterioara. Profesorul lanseaza intrebari ca de exemplu “Care este definitia gandirii?”, “ Este posibila gandirea fara limbaj?’, “Care sunt modalitatile fundamentale de operare ale gandirii?”. Prin aceste intrebari profesorul efectueaza o evaluare punctuala.
- Perioada in care se atinge obiectivul 1.
2. Expunerea verbala (30 min)
- Profesorul scrie pe table titlul lectiei: “Gandirea- forme, proces de intelegere si rezolvare de probleme” dar si continutul lectiei: 1. Formele gandirii
2.Gandirea ca proces de intelegere si rezolvare de probleme
3.Interactiunea gandirii cu celelalte procese psihice
- Profesorul le exemplifica formele gandirii iar elevilor li se cere sa ilustreze acestea pe baza evenimentelor din viata lor.
- Profesorul va prezenta cele doua procese inseparabile ale gandirii: intelegerea si rezolvarea de probleme. Dupa prezentarea teoretica profesorul le va da o problema apoi pune intrebari, precum “Care sunt strategiile voastre in rezolvarea de probleme?”, “Ce factor negativ influenteaza rezolvarea acestei probleme?”, “Ce calitati ar trebui sa prezinte o persoana pentru a rezolva cu usurinta aceasta problema?”.
- Profesorul el va cere elevilor sa gaseasca moduri in care gandirea interactioneaza cu celelalte procese psihice invatate.
- Profesorul in acest timp doreste sa realizeze o evaluare sistematica, dorind atentia tuturor elevilor, invatand pe baza evenimentelor din viata lor.
- In acest timp profesorul reuseste sa atinge obiectivele 2,3 si 4.
3. Conversatia( 5min)
- Profesorul va pune intrebari elevilor pentru a testa atentia elevilor la cele exemplificate in decursul orei.
- Profesorul multumeste elevilor pentru participare.
Gândirea ca sistem de operaţii
Operaţiile gândirii acţionează în cupluri operatorii:
a) analiza şi sinteza
b) abstractizarea şi generalizarea
c) inducţia şi deducţia
a)Analiza şi sinteza:
- prin analiza unui obiect sau clase de obiecte, acestea sunt separate în minte, după anumite criterii şi sunt mediate prin cuvânt şi alte sisteme de semne şi simboluri.
- sinteza este recompunerea mintală a obiectului din însuşirile esenţiale
Finalitatea operaţiunilor de analiză şi sinteză este elaborarea unui model mintal al obiectului supus analizei: este un model informaţional, o replică mintală proprie subiectului cunoscător.
b)Abstractizarea şi generalizareaŞ
- abstractizarea este operaţia de extragere a unor date esenţiale ,a unor caracteristici comune unei clase, categorii. Abstractizarea are două sensuri: pe de-o parte se renunţă la datele nerelevante iar pe de altă parte se extrag lucrurile esenţiale.
- generalizarea este operaţia prin care însuşirile extrase cu ajutorul abstractizării sunt extinse la o întreagă clasă de fenomene sau obiecte.
c)Inducţia şi deducţia:
- inducţia este suportul logic al precizării ascendente care porneşte de la baza de date, experienţe concret-intuitive şi de la imagini mintale
- deducţia descrie demersul descendent al gândirii pe verticala cunoaşterii; raţionamentul deductiv porneşte de la general prin inferenţe şi ajunge la particular
Gândirea ca sistem de noţiuni:
• Noţiunea este o condensare selectivă sau integrare de informaţii despre însuşirile generale şi esenţiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene, relaţii. Noţiunile se formează în condiţiile dezvoltării psihice şi intelectuale, a operaţiilor de generalizare şi abstractizare, prin integrarea şi modelarea socio-culturală.
În organizarea operaţiilor intelectuale intervin următoarele formule şi strategii:
a) Algoritmica – este strategia gândirii ce utilizează algoritmi. Algoritmii sunt serii strict ordonate de operaţii ce intervin succesiv până se ajunge la îndeplinirea unei sarcini. Ei sunt structuri operaţionale standardizate ce conduc cu certitudine la soluţii.
b) Euristica - este disciplina ce reuneşte procedee menite să conducă la descoperire şi invenţie. Euristica suscită producţia intelectuală divergentă, utilizează sisteme operaţionale plastice şi deschise, cuprinde procedee de elaborare a ipotezelor şi de testare eficientă a acestora.
Exerciţiu: Daţi exemple de două strategii algoritmice şi de două procedee euristice.
Învăţarea cognitivă este o formă a învăţării şcolare prin care se însuşesc cunoştinţele şi operaţiile intelectuale corespunzătoare obiectelor de studiu. În procesul învăţării cognitive au loc:
- formarea conceptelor şi sistemelor de concepte;
- trecerea de la conceptele empirice la cele ştiinţifice;
- dezvoltarea operaţiilor gândirii.
Înţelegerea este o formă de manifestare a gândirii, latura ei funcţională permanentă, prin care se realizează decodificarea semantică a obiectelor, fenomenelor şi acţiunilor prezentate prin raportarea lor la fondul de cunoştinţe acumulate şi sistematizate.
Formele înţelegerii:
- înţelegerea spontană;
- înţelegerea discursivă.
Rezolvarea problemelor – cuprinde trei structuri:
Problema – este un obstacol cognitiv în relaţiile dintre subiect şi lumea sa.
Situaţia problematică – reprezintă neconcordanţa dintre mijloace şi scopuri.
Demersul rezolutiv – constă în asumarea sarcinii de depăşire a obstacolului cognitiv.
Strategii de rezolvare a problemelor:
- anticipativ-exploratorii;
- anticipativ-rezolutive;
- executive.
Aprecieri şi concluzii:
Pe parcursul orei sunt apreciate răspunsurile elevilor. Sunt întărite răspunsurile bune iar cele eronate sunt corectate.
Se intervine cu explicaţii suplimentare în cazul în care se constată că elevii au dificultăţi în înţelegerea unor noţiuni sau în rezolvarea unor exerciţii.
La finalul orei sunt formulate aprecieri generale cu privire la modul în care elevii au realizat sarcinile propuse şi asupra nivelului de asimilare a cunoştinţelor.
Tot acum, sunt formulate concluzii şi recomandări pentru pregătirea evaluării.
Bibliografie
1)Zlate, M., Mitrofan, N., Cretu, T., Anitei, M., Mitrofan, N.(2008),"Psihologie. Manual pentru clasa a X-a", Ed. Aramis, Bucuresti
2)Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 1996;
3)Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaşi 1999.
marți, 17 ianuarie 2012
miercuri, 4 ianuarie 2012
Plan de lecție II - GÂNDIREA PARTEA I
Gandirea
Obiective:
Oo1: Definirea gandirii pe baza cunostintelor dobandite pana in acel moment.
Oo2: Sa enumere catacteristicile gandirii.
Oo3: Sa explice operatiile gandirii
Oo4: Sa exemplifice operatiile gandirii
Metode didactice
1. Conversatia (10min)
- Salutul. Verificarea prezentei, de asemenea se creeaza si conditiile optime pentru desfasurarea orei.
- Se verifica cunostintele dobandite anterior. Se verifica astfel cunostintele elevilor si gradul de asimilare a acestora.
- Profesorul lanseaza urmatoarea afirmatie “ Se considera ca atunci cand invatam noi gandim”. Apoi li se cere elevilor sa argumenteze. Astfel se subliniaza importanta si necesitatea gandirii in viata omului. Se atinge obiectivul 1.
2. Expunerea verbala (30 min)
- Profesorul scrie pe table titlul lectiei: “Gandirea- definitie, caracteristici, operatiile fundamentale ale gandirii” precum si continutul lectiei:
1. Definitie
2. Caracteristicile gandirii
3. Operatiile gandirii
- Profesul le cere elevilor sa formulize definitii ale gandirii. Apoi acesta va enunta cateva definitii ale gandirii.
- Profesorul va prezenta caracteristicile gandirii.
- Profesorul propune anumite exercitii pentru fiecare operatie fundamentala a gabdirii. Astfel elevii vor invata prin descoperire si problematizare, dupa care profesorul va prezenta operatiile gandirii.
- Profesorul va exemplifica operatiile gandirii.De exemplu “ Analiza si sinteza sunt operatii inverse.” “Comparatia este operatia fundamental a gandirii prin care se stabilesc asemanari si deosebiri dintre doua sau mai multe obiecte,finite,etc.”Dupa fiecare exemplificare va da exemple.
- In principal profesorul va urmari retinerea a cat mai multe informatii inca din timpul orei, nefiind nesesar un studiu intens acasa.
- In cadrul acestei metode se ating obiectivele 2,3 si 4.
3. Conversatia (8 min)
- Elevii vor raspunde la intrebarile profesorului, pe baza lectiei parcurse.
- Profesorul multumeste elevilor pentru participare si ii va nota pe cei mai activi.
I. Captarea atenţiei
- se va realiza discutând pe marginea urmǎtoarei afirmaţii :
Zilnic mergem la şcoalǎ, ne regǎsim locul în clasǎ, ne întoarcem acasǎ pe acelaşi drum, pregǎtim lecţiile, ne întâlnim cu prietenii, vorbim cu membrii familiei.
Zilnic întâmpinăm tot felul de probleme, la şcoală primim cerinţe pe care trebuie să le rezolvăm eficient pe baza cunoştinţelor acumulate, acasă trebuie să îndeplinim sarcinile de zi cu zi cu success, iar pentru a doua zi trebuie să ne rezolvăm temele.
• Cum este posibil sǎ existe atâtea soluţionări pt problemele pe care le avem de rezolvat zi de zi ?
• Ar fi ele posibile fǎrǎ valorificarea cunoştinţelor noastre cu ajutorul gândirii?
• Ce se aflǎ la baza acestei procesări profunde a realităţii ?
Activitatea elevilor: - participǎ la discuţii, argumentându-şi rǎspunsurile ; dezbatere.
Gândirea este procesul psihic care se desfăşoară într-un plan mintal intern, subiectiv, uzând de judecăţi, raţionamente, operaţii cognitive cu ajutourl cărora realizează o procesare profundă a realităţii.
II. Dirijarea învǎţǎrii
Ce este gândirea ?
Gândirea este un process psihic cognitiv superior de procesare a însuşirilor esenţiale, necesare şi logice cu ajutorul unor operaţii abstract formale în vederea înţelegerii, explicării şi predicţiei unor relaţii cauzale din realitate şi a elaborării unor concepte, noţiuni, teorii sisteme cognitive, ca modele mintale ale realităţii.
Formele fundamentale ale gândirii :
1) Noţiuni (termeni)
2)Propoziţii (fraze complexe, compuse, categorice)
3)Raţionamente (inferenţe)
Caracterul procesual al gândirii:
Pe verticala cunoaşterii gândirea evoluează în sens ascendent şi în sens descendent.
• Procesarea ascendentă este dirijată de datele observaţiei, de experineţele individului, de imaginile mintale acumulate în timp. Este modul natural de evoluţie a gândirii umane.
• Procesarea descendentă este dirijată de legi,reguli,norme,principii. Este o evoluţie a gândirii realizată prin învăţare,instrucţie şcolară,educaţie. Are un caracter imperativ,se impune gândirii noastre şi derivă din nivelul cunoaşterii umane la un moment dat.
Caracterul mijlocit al gândirii
- în gândirea directă,dirijată de date empirice,gândirea este mijlocită prin experineţela perceptivă,prin imaginile de repreyentare,toate acestea sunt atocate în memorie şi vehiculate cu ajutorul limbajului.
- în procesarea ascendentă este flosit limbajul cotidian,iar în procesarea descendentă limbajul de specialitate (ghidat de norme, de cunoştinşele acumulate)
Caracterul abstract-formal al gândirii
- “Să facem abstracţie de...şi să ne concentrăm asupra...” demonstrează faptul că gândirea este desfăşurată într-un plan mintal intern, subiectiv.
- gândirea se ghidează după reguli, norme ale logicii,este o gândire propoziţională(utilizează propoziţii,adică judecăţi ipotetico-deductive, avansează ipoteze pe care încearcă să le verifice)
Caracterul finalist al gândirii
De ce gândim? În mod sigur pentru că trebuie să găsim soluţionări problemelor cu care ne confruntăm. Cu alte cuvinte demersurile noastre au o finalitate, un scop bine definit: elaborarea unui model mintal a unor explicaţii şi a unor răspunsuri cu privire la implicaţiile concepţiilor situaţiei problematice.
III.Obţinerea performanţei ; asigurarea feed-back-ului
- se vor trece în revistǎ elementele-cheie ale temei, prezente în schema lecţiei
- pe baza datelor privind funcţionarea gândirii aceştia vor efectua o problemă cu ajutorul experinţelor antrioare.
IV. Evaluarea performanţei
- vor relolva o problemă de logică/vor alcătui câteva enunţuri pornind de la un cuvânt dat, după care vor avea loc dezbateri care vor demonstra caracterul operaţional şi finalist al gândirii.
Evaluarea orala la sfârșitul orei prin realizarea unei scheme pe baza celor memorate- un test de gândire/ o problemă de rezolvat.
Obiective:
Oo1: Definirea gandirii pe baza cunostintelor dobandite pana in acel moment.
Oo2: Sa enumere catacteristicile gandirii.
Oo3: Sa explice operatiile gandirii
Oo4: Sa exemplifice operatiile gandirii
Metode didactice
1. Conversatia (10min)
- Salutul. Verificarea prezentei, de asemenea se creeaza si conditiile optime pentru desfasurarea orei.
- Se verifica cunostintele dobandite anterior. Se verifica astfel cunostintele elevilor si gradul de asimilare a acestora.
- Profesorul lanseaza urmatoarea afirmatie “ Se considera ca atunci cand invatam noi gandim”. Apoi li se cere elevilor sa argumenteze. Astfel se subliniaza importanta si necesitatea gandirii in viata omului. Se atinge obiectivul 1.
2. Expunerea verbala (30 min)
- Profesorul scrie pe table titlul lectiei: “Gandirea- definitie, caracteristici, operatiile fundamentale ale gandirii” precum si continutul lectiei:
1. Definitie
2. Caracteristicile gandirii
3. Operatiile gandirii
- Profesul le cere elevilor sa formulize definitii ale gandirii. Apoi acesta va enunta cateva definitii ale gandirii.
- Profesorul va prezenta caracteristicile gandirii.
- Profesorul propune anumite exercitii pentru fiecare operatie fundamentala a gabdirii. Astfel elevii vor invata prin descoperire si problematizare, dupa care profesorul va prezenta operatiile gandirii.
- Profesorul va exemplifica operatiile gandirii.De exemplu “ Analiza si sinteza sunt operatii inverse.” “Comparatia este operatia fundamental a gandirii prin care se stabilesc asemanari si deosebiri dintre doua sau mai multe obiecte,finite,etc.”Dupa fiecare exemplificare va da exemple.
- In principal profesorul va urmari retinerea a cat mai multe informatii inca din timpul orei, nefiind nesesar un studiu intens acasa.
- In cadrul acestei metode se ating obiectivele 2,3 si 4.
3. Conversatia (8 min)
- Elevii vor raspunde la intrebarile profesorului, pe baza lectiei parcurse.
- Profesorul multumeste elevilor pentru participare si ii va nota pe cei mai activi.
I. Captarea atenţiei
- se va realiza discutând pe marginea urmǎtoarei afirmaţii :
Zilnic mergem la şcoalǎ, ne regǎsim locul în clasǎ, ne întoarcem acasǎ pe acelaşi drum, pregǎtim lecţiile, ne întâlnim cu prietenii, vorbim cu membrii familiei.
Zilnic întâmpinăm tot felul de probleme, la şcoală primim cerinţe pe care trebuie să le rezolvăm eficient pe baza cunoştinţelor acumulate, acasă trebuie să îndeplinim sarcinile de zi cu zi cu success, iar pentru a doua zi trebuie să ne rezolvăm temele.
• Cum este posibil sǎ existe atâtea soluţionări pt problemele pe care le avem de rezolvat zi de zi ?
• Ar fi ele posibile fǎrǎ valorificarea cunoştinţelor noastre cu ajutorul gândirii?
• Ce se aflǎ la baza acestei procesări profunde a realităţii ?
Activitatea elevilor: - participǎ la discuţii, argumentându-şi rǎspunsurile ; dezbatere.
Gândirea este procesul psihic care se desfăşoară într-un plan mintal intern, subiectiv, uzând de judecăţi, raţionamente, operaţii cognitive cu ajutourl cărora realizează o procesare profundă a realităţii.
II. Dirijarea învǎţǎrii
Ce este gândirea ?
Gândirea este un process psihic cognitiv superior de procesare a însuşirilor esenţiale, necesare şi logice cu ajutorul unor operaţii abstract formale în vederea înţelegerii, explicării şi predicţiei unor relaţii cauzale din realitate şi a elaborării unor concepte, noţiuni, teorii sisteme cognitive, ca modele mintale ale realităţii.
Formele fundamentale ale gândirii :
1) Noţiuni (termeni)
2)Propoziţii (fraze complexe, compuse, categorice)
3)Raţionamente (inferenţe)
Caracterul procesual al gândirii:
Pe verticala cunoaşterii gândirea evoluează în sens ascendent şi în sens descendent.
• Procesarea ascendentă este dirijată de datele observaţiei, de experineţele individului, de imaginile mintale acumulate în timp. Este modul natural de evoluţie a gândirii umane.
• Procesarea descendentă este dirijată de legi,reguli,norme,principii. Este o evoluţie a gândirii realizată prin învăţare,instrucţie şcolară,educaţie. Are un caracter imperativ,se impune gândirii noastre şi derivă din nivelul cunoaşterii umane la un moment dat.
Caracterul mijlocit al gândirii
- în gândirea directă,dirijată de date empirice,gândirea este mijlocită prin experineţela perceptivă,prin imaginile de repreyentare,toate acestea sunt atocate în memorie şi vehiculate cu ajutorul limbajului.
- în procesarea ascendentă este flosit limbajul cotidian,iar în procesarea descendentă limbajul de specialitate (ghidat de norme, de cunoştinşele acumulate)
Caracterul abstract-formal al gândirii
- “Să facem abstracţie de...şi să ne concentrăm asupra...” demonstrează faptul că gândirea este desfăşurată într-un plan mintal intern, subiectiv.
- gândirea se ghidează după reguli, norme ale logicii,este o gândire propoziţională(utilizează propoziţii,adică judecăţi ipotetico-deductive, avansează ipoteze pe care încearcă să le verifice)
Caracterul finalist al gândirii
De ce gândim? În mod sigur pentru că trebuie să găsim soluţionări problemelor cu care ne confruntăm. Cu alte cuvinte demersurile noastre au o finalitate, un scop bine definit: elaborarea unui model mintal a unor explicaţii şi a unor răspunsuri cu privire la implicaţiile concepţiilor situaţiei problematice.
III.Obţinerea performanţei ; asigurarea feed-back-ului
- se vor trece în revistǎ elementele-cheie ale temei, prezente în schema lecţiei
- pe baza datelor privind funcţionarea gândirii aceştia vor efectua o problemă cu ajutorul experinţelor antrioare.
IV. Evaluarea performanţei
- vor relolva o problemă de logică/vor alcătui câteva enunţuri pornind de la un cuvânt dat, după care vor avea loc dezbateri care vor demonstra caracterul operaţional şi finalist al gândirii.
Evaluarea orala la sfârșitul orei prin realizarea unei scheme pe baza celor memorate- un test de gândire/ o problemă de rezolvat.
marți, 15 noiembrie 2011
Plan de lecție I - MEMORIA
Clasa: a X-a
Disciplina: Psihologie
Subiectul lecției: Memoria
Timp de lucru: 50 minute
Obiectiv fundamental: dobândirea cunoştinţelor fundamentale referitoare la memorie
Obiective operaţionale:
Oo1:sǎ defineascǎ memoria, fǎrǎ a avea în faţǎ schema lecţiei; performanţa minimǎ: “proces de întipǎrire, stocare şi reactualizare a informaţiilor”;
Oo2:sǎ analizeze procesele memoriei: întipǎrirea, stocarea şi reactualizarea informaţiilor;
Oo3:sǎ explice caracteristicile memoriei; performanţa minimǎ: enumerarea lor;
Oo4:sǎ ilustreze formele memoriei prin exemple din experienţa personalǎ;
Oo5:sǎ explice modul în care îşi organizeazǎ propria activitate de memorare eficientǎ.
1. Predare prin întrebări(15 minute)
Prin această metodă, se urmăreşte atingerea obiectivului 2 şi 3.
Conţinutul : Se vor adresa următoarele întrebări clasei:
Ce credeţi că reprezintă memoria?
Câte tipuri de memorie cunoaşteţi?
Elevii vor fi puşi să lucreze în grupuri de câte 5 persoane, fiecare grupă fiind nevoită să răspundă acestor întrebări. După ce sunt lăsaţi 10 minute să lucreze şi să reflecteze asupra acestor chestiuni, în 5 minute elevii vor prezenta printr-un reprezentant ceea ce au rezolvat, iar răspunsurile fiecărei grupe vor fi comentate, discutate de ceilalţi elevi.
2. Întrebări pe baza textului (20 minute)
Prin această metodă, se vor atinge obiectivele 2, 3, 4, 5.
Conţinutul: Elevii vor rămâne tot în grupuri de 5 persoane, fiecare grupă va primi o foaie cu schema lecţiei (definiţia memoriei, trăsăturile memoriei, tipurile de memorie, memoria şi uitarea). Ca sarcină, elevii vor avea de citit textul, de subliniat punctele cheie, să formuleze păreri cu privire la tipurile de memorie pe care le utilizează cel mai des, să reflecteze asupra importanţei uitării.
3. Expunere prin desene şi filme (15 minute)
Prin această metodă, toate obiectivele vor fi atinse, întrucât desenele şi filmele au rolul de a aprofunda, de a întări cunoştinţele elevilor, de a le fixa cunoştinţele, lucruri care înglobeză toate obiectivele prezentate.
Conţinutul: În 4 minute, li se va înfăţişa elevilor un desen (schemă) care înfăţişează particularităţile materialului de memorat , iar în 11 minute vor vedea un mic film legat de principale metode pe care ar trebui să le folosească pentru a ţine minte mai uşor, pentru a împiedica intervenţia uitării.
1. Captarea atenţiei
- se va realiza discutând pe marginea urmǎtoarei afirmaţii :
Zilnic mergem la şcoalǎ, ne regǎsim locul în clasǎ, ne întoarcem acasǎ pe acelaşi drum, pregǎtim lecţiile, ne întâlnim cu prietenii, vorbim cu membrii familiei.
• Cum este posibil sǎ existe atâtea elemente care se repetǎ în viaţa noastrǎ ?
• Ar fi ele posibile fǎrǎ conservarea experienţei anterioare ?
• Ce se aflǎ la baza acestor obiceiuri şi activitǎţi zilnice ?
Activitatea elevilor: - participǎ la discuţii, argumentându-şi rǎspunsurile ; dezbatere.
Impresiile, imaginile, gândurile, simbolurile, emoțiile nu dispar, nu se volatilizează fără a lasa nicio urmă în creier, dimpotrivă, ele « dispar« în trecut, se sedimentează, se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină și refolosite.
2. Dirijarea învǎţǎrii
Ce este memoria ?
Memoria reprezintǎ acea capacitate psihicǎ absolut necesarǎ, fǎrǎ de care viaţa ar fi practic imposibilǎ. Am trǎi într-un prezent continuu, fǎrǎ trecut şi fǎrǎ viitor, incapabili sǎ înregistrǎm schimbǎrile.
Memoria este procesul psihic care asigurǎ întipǎrirea, stocarea şi reactualizarea experienţei anterioare.
Trăsăturile memoriei
Memoria este un proces :
activ - deoarece faptele memorate, pǎstrate şi reactualizate suportǎ modificǎri importante;
inteligibil – presupune înţelegerea informaţiilor memorate ;
situațională- raportarea și încadrarea materialului în anumite coordonate spațiale și temporale
mijlocită- fixarea, păstrarea și reactualizarea se realizează prin procese mnemotehnice speciale
relativ fidelă
selectiv – omul reţine şi reactualizeazǎ informaţiile ce prezintǎ o anumitǎ semnificaţie pentru el.
Formele memoriei
Având în vedere durata pǎstrǎrii informaţiilor, se disting trei forme ale memoriei umane:
Memoria senzorialǎ (de foarte scurtǎ duratǎ) –
informaţia este stocatǎ pentru 0,5 secunde ;
Memoria de scurtǎ duratǎ - informaţia este stocatǎ pentru 15-20 secunde ;
Memoria de lungǎ duratǎ - informaţia este stocatǎ un timp nelimitat )ore, zile, ani, întreaga viaţǎ)
În funcție de prezența sau absența gândirii desprindem :
Memorarea mecanică – lipsa înțelegerii
Memorarea logică – înțelegerea și descifrarea sensurilor
După prezența sau absența intenției:
Memorarea neintenționată
Memorarea intenționată
Memorie şi uitare
Uitarea reprezintǎ imposibilitatea de a actualiza amintirile.
Formele uitǎrii :
- uitare totalǎ ;
- recunoaşterile şi reproducerile parţiale ;
- uitarea momentanǎ (lapsusul).
Cauzele uitǎrii :
- ştergerea urmelor din memorie ;
- interferenşa informaşiilor;
- reprimarea amintirilor neplǎcute.
Teorii ale uitării
Teoria uitării motivate – Sigmund Freud
o Oamenii uită informația asociată cu evenimente neplăcute
o Psihanaliștii susțin ca la baza uitării stă fenomenul refulării
Teoria ștergerii urmelor
o Anumite informații dispar în urma trecerii timpului și a neutilizării lor
Teoria interferenței- G.A. McGeoch
o Interferența retroactivă
o Interferența proactivă
Cum combatem uitarea?
Factorii și legile memoriei :
Procesele memoriei se realizează mai ușor sau mai greu, mai repede sau mai încet, au o eficiență crescută sau scăzută în funcție de o serie de factori:
1. Natura materialului – trebuie sa inceapă cu cel mai accesibil
2. Organizarea materialului – materialul trebuie reformulat astfel încât să devină mai accesibil
3. Volumul materialului
4. Gradul de familiaritate
5. Modul de prezentare – simultan sau secvențial
6. Timpul de prezentare
7. Situația de prezentare- de recepție sau percepție pasivă sau activă
8. Locul ocupat de material în structura activității subiectului- scopul activității este reținut mai ușor
9. Ambianța în care este prezentat materialul
3.Obţinerea performanţei ; asigurarea feed-back-ului
- se vor trece în revistǎ elementele-cheie ale temei, prezente în schema lecţiei
- pe baza datelor privind funcţionarea memoriei se va alcǎtui un scurt ghid al memorǎrii eficiente;
4. Evaluarea performanţei
-vor alcǎtui individual un scurt ghid al memorǎrii eficiente
Evaluarea orala la sfârșitul orei prin realizarea unei scheme pe baza celor memorate- un test de memorie.
Bibliografie
*Lupsa, E., Bratu, V.(2005), "Manual de psihologie, clasa aX-a", Editura Corvin, Deva
*Zlate, M., Cretu, T., Mitrofan, N., Anitei, M., "Psihologie. Manual pentru clasa a X-a", Editura Aramis, Bucuresti
Disciplina: Psihologie
Subiectul lecției: Memoria
Timp de lucru: 50 minute
Obiectiv fundamental: dobândirea cunoştinţelor fundamentale referitoare la memorie
Obiective operaţionale:
Oo1:sǎ defineascǎ memoria, fǎrǎ a avea în faţǎ schema lecţiei; performanţa minimǎ: “proces de întipǎrire, stocare şi reactualizare a informaţiilor”;
Oo2:sǎ analizeze procesele memoriei: întipǎrirea, stocarea şi reactualizarea informaţiilor;
Oo3:sǎ explice caracteristicile memoriei; performanţa minimǎ: enumerarea lor;
Oo4:sǎ ilustreze formele memoriei prin exemple din experienţa personalǎ;
Oo5:sǎ explice modul în care îşi organizeazǎ propria activitate de memorare eficientǎ.
1. Predare prin întrebări(15 minute)
Prin această metodă, se urmăreşte atingerea obiectivului 2 şi 3.
Conţinutul : Se vor adresa următoarele întrebări clasei:
Ce credeţi că reprezintă memoria?
Câte tipuri de memorie cunoaşteţi?
Elevii vor fi puşi să lucreze în grupuri de câte 5 persoane, fiecare grupă fiind nevoită să răspundă acestor întrebări. După ce sunt lăsaţi 10 minute să lucreze şi să reflecteze asupra acestor chestiuni, în 5 minute elevii vor prezenta printr-un reprezentant ceea ce au rezolvat, iar răspunsurile fiecărei grupe vor fi comentate, discutate de ceilalţi elevi.
2. Întrebări pe baza textului (20 minute)
Prin această metodă, se vor atinge obiectivele 2, 3, 4, 5.
Conţinutul: Elevii vor rămâne tot în grupuri de 5 persoane, fiecare grupă va primi o foaie cu schema lecţiei (definiţia memoriei, trăsăturile memoriei, tipurile de memorie, memoria şi uitarea). Ca sarcină, elevii vor avea de citit textul, de subliniat punctele cheie, să formuleze păreri cu privire la tipurile de memorie pe care le utilizează cel mai des, să reflecteze asupra importanţei uitării.
3. Expunere prin desene şi filme (15 minute)
Prin această metodă, toate obiectivele vor fi atinse, întrucât desenele şi filmele au rolul de a aprofunda, de a întări cunoştinţele elevilor, de a le fixa cunoştinţele, lucruri care înglobeză toate obiectivele prezentate.
Conţinutul: În 4 minute, li se va înfăţişa elevilor un desen (schemă) care înfăţişează particularităţile materialului de memorat , iar în 11 minute vor vedea un mic film legat de principale metode pe care ar trebui să le folosească pentru a ţine minte mai uşor, pentru a împiedica intervenţia uitării.
1. Captarea atenţiei
- se va realiza discutând pe marginea urmǎtoarei afirmaţii :
Zilnic mergem la şcoalǎ, ne regǎsim locul în clasǎ, ne întoarcem acasǎ pe acelaşi drum, pregǎtim lecţiile, ne întâlnim cu prietenii, vorbim cu membrii familiei.
• Cum este posibil sǎ existe atâtea elemente care se repetǎ în viaţa noastrǎ ?
• Ar fi ele posibile fǎrǎ conservarea experienţei anterioare ?
• Ce se aflǎ la baza acestor obiceiuri şi activitǎţi zilnice ?
Activitatea elevilor: - participǎ la discuţii, argumentându-şi rǎspunsurile ; dezbatere.
Impresiile, imaginile, gândurile, simbolurile, emoțiile nu dispar, nu se volatilizează fără a lasa nicio urmă în creier, dimpotrivă, ele « dispar« în trecut, se sedimentează, se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină și refolosite.
2. Dirijarea învǎţǎrii
Ce este memoria ?
Memoria este procesul psihic care asigurǎ întipǎrirea, stocarea şi reactualizarea experienţei anterioare.
Trăsăturile memoriei
Memoria este un proces :
activ - deoarece faptele memorate, pǎstrate şi reactualizate suportǎ modificǎri importante;
inteligibil – presupune înţelegerea informaţiilor memorate ;
situațională- raportarea și încadrarea materialului în anumite coordonate spațiale și temporale
mijlocită- fixarea, păstrarea și reactualizarea se realizează prin procese mnemotehnice speciale
relativ fidelă
selectiv – omul reţine şi reactualizeazǎ informaţiile ce prezintǎ o anumitǎ semnificaţie pentru el.
Formele memoriei
Având în vedere durata pǎstrǎrii informaţiilor, se disting trei forme ale memoriei umane:
Memoria senzorialǎ (de foarte scurtǎ duratǎ) –
informaţia este stocatǎ pentru 0,5 secunde ;
Memoria de scurtǎ duratǎ - informaţia este stocatǎ pentru 15-20 secunde ;
Memoria de lungǎ duratǎ - informaţia este stocatǎ un timp nelimitat )ore, zile, ani, întreaga viaţǎ)
În funcție de prezența sau absența gândirii desprindem :
Memorarea mecanică – lipsa înțelegerii
Memorarea logică – înțelegerea și descifrarea sensurilor
După prezența sau absența intenției:
Memorarea neintenționată
Memorarea intenționată
Memorie şi uitare
Uitarea reprezintǎ imposibilitatea de a actualiza amintirile.
Formele uitǎrii :
- uitare totalǎ ;
- recunoaşterile şi reproducerile parţiale ;
- uitarea momentanǎ (lapsusul).
Cauzele uitǎrii :
- ştergerea urmelor din memorie ;
- interferenşa informaşiilor;
- reprimarea amintirilor neplǎcute.
Teorii ale uitării
Teoria uitării motivate – Sigmund Freud
o Oamenii uită informația asociată cu evenimente neplăcute
o Psihanaliștii susțin ca la baza uitării stă fenomenul refulării
Teoria ștergerii urmelor
o Anumite informații dispar în urma trecerii timpului și a neutilizării lor
Teoria interferenței- G.A. McGeoch
o Interferența retroactivă
o Interferența proactivă
Cum combatem uitarea?
Factorii și legile memoriei :
Procesele memoriei se realizează mai ușor sau mai greu, mai repede sau mai încet, au o eficiență crescută sau scăzută în funcție de o serie de factori:
1. Natura materialului – trebuie sa inceapă cu cel mai accesibil
2. Organizarea materialului – materialul trebuie reformulat astfel încât să devină mai accesibil
3. Volumul materialului
4. Gradul de familiaritate
5. Modul de prezentare – simultan sau secvențial
6. Timpul de prezentare
7. Situația de prezentare- de recepție sau percepție pasivă sau activă
8. Locul ocupat de material în structura activității subiectului- scopul activității este reținut mai ușor
9. Ambianța în care este prezentat materialul
3.Obţinerea performanţei ; asigurarea feed-back-ului
- se vor trece în revistǎ elementele-cheie ale temei, prezente în schema lecţiei
- pe baza datelor privind funcţionarea memoriei se va alcǎtui un scurt ghid al memorǎrii eficiente;
4. Evaluarea performanţei
-vor alcǎtui individual un scurt ghid al memorǎrii eficiente
Evaluarea orala la sfârșitul orei prin realizarea unei scheme pe baza celor memorate- un test de memorie.
Bibliografie
*Lupsa, E., Bratu, V.(2005), "Manual de psihologie, clasa aX-a", Editura Corvin, Deva
*Zlate, M., Cretu, T., Mitrofan, N., Anitei, M., "Psihologie. Manual pentru clasa a X-a", Editura Aramis, Bucuresti
De ce am ales memoria?
În plus, memoria ca şi celelalte componente ale vieţii psihice, are puncte, conţinuturi care sunt integrate în studii deosebit de interesante şi captivante, oferind numeroase informaţii şi explicaţii legate de desfăşurarea diverselor activităţi şi constituind în acelaşi timp un factor important în explicarea comportamentului atât de complex al oamenilor.
Modele de instruire
Am considerat ca fiind potrivite paradigmei interpretativ-simbolice, paradigmă reprezentantă pentru activitatea desfăşurată pe acest blog, două dintre modelele de instruire: modelul sociocentric – cel mai pregnant, şi cel empiriocentric.
1. Opţiunea pentru modelul sociocentric este justificată de faptul că noi considerăm importantă activitatea de grup şi beneficiile care survin odată cu aceasta, idee valorificată de altfel şi în paradigma interpretativ-simbolică unde accentul cade pe valorile, abilităţile, rezultatele obţinute în activităţile de grup.
2. Legat de modelul empiriocentric, putem afirma că ideea care ne-a condus la selectarea acestuia a fost focusarea asupra calităţii procesului de cunoaştere şi descoperire şi importanţa acordată experienţei subiectului – de natură acţională, socială, afectivă, individuală. De altfel, aceste caracteristici constituie elemente definitorii şi pentru paradigma interpretativ-simbolică, îndeosebi centrarea asupra istoriei subiectului, asupra modului în care acesta se raportează la ea.
1. Opţiunea pentru modelul sociocentric este justificată de faptul că noi considerăm importantă activitatea de grup şi beneficiile care survin odată cu aceasta, idee valorificată de altfel şi în paradigma interpretativ-simbolică unde accentul cade pe valorile, abilităţile, rezultatele obţinute în activităţile de grup.
2. Legat de modelul empiriocentric, putem afirma că ideea care ne-a condus la selectarea acestuia a fost focusarea asupra calităţii procesului de cunoaştere şi descoperire şi importanţa acordată experienţei subiectului – de natură acţională, socială, afectivă, individuală. De altfel, aceste caracteristici constituie elemente definitorii şi pentru paradigma interpretativ-simbolică, îndeosebi centrarea asupra istoriei subiectului, asupra modului în care acesta se raportează la ea.
marți, 25 octombrie 2011
Paradigma interpretativ-simbolică
Dintre paradigmele educaţiei, reprezentativă pentru întreaga activitate desfăşurată pe acest blog va fi paradigma interpretativ-simbolică.
Această opţiune poate fi justificată prin următoarele argumente:
" - considerăm importantă focalizarea atenţiei asupra resurselor umane, îndeosebi asupra contactului permanent cu elementele culturale, cu istoria proprie, asigurându-se astfel consolidarea culturii cât şi implicarea în istorie, devenind astfel importantă şi valorificată. În acelaşi timp, se dezvoltă conştiinţa propriei istorii.
- În învăţare, apreciem faptul că se valorifică nu cantitatea, ci calitatea produselor obţinute, iar în urma procesului de învăţare, elevii au posibilitatea dobândirii unor competenţe care le vor sprijini activităţile ulterioare din diverse domenii.
- Deşi evaluarea cunoştinţelor este dificilă, aduce cu sine unele avantaje pentru sistemul educaţional, respectiv posibilitatea de a diferenţia persoanele cu un nivel ridicat de cunoaştere a conţinuturilor educaţionale faţă de cele mai puţin pregătite.
- Desfăşurarea unor activităţi de grup permite contribuţia fiecărui membru, suscităndu-i producţia intelectuală, şi în acelaşi timp membrii grupului având posibilitatea de a dobândi spiritul muncii de echipă, de a-şi dezvolta abilităţi de comunicare, de împărţire a sarcinilor, de a-şi rezolva unele carenţe în ceea ce priveşte activitatea de grup.
"
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)